Cred ca m-am mai plans pe undeva in acest blog de blestemul care ma urmareste inca de cand am invatat sa merg : acela de a pierde in chip dureros fiecare batalie purtata cu incaltamintea (fie ca este vorba de adidasi, tocuri, balerini-labe de rate sau mai stiu eu ce). Sa va spun ca mi-am luxat rotula din pricina unor papuci? :)
Ce sa mai zic de faptul ca tocurile inalte n-au stiut sa-mi arate decat ura sau inversunare, caci la cei 1.74m ai mei pantofii inalti nu au reprezentat decat iubiri imposibile.
Insa pentru a reusi in viata trebuie sa dam dovada de curaj si sa ne repetam cu periodicitate in gand : "Si eu pot, si eu pot ". Cel putin cu asta se chinuie manualele fenshuiste sa ne spele creierele. Sub jugul ultimelor reduceri de sezon, nu am rezistat in fata unei vitrine si mi-am luat niste wedges inalte de 8 cm :
Am dat dovada de curaj ci nu de slabiciune, isn't it?
A fost dragoste la prima vedere. In mod surprinzator se pare ca iubirea imi este impartasita. Este a doua zi de relatie si totul merge ca pe roate,nici o batatura, nimic. Plus ca nici nu-mi pasa ca am acum 1.82 cm. M-am lasat cuprinsa si de un adanc sentiment de satisfactie interioara : botinele sunt romanesti, am dat si eu cu mistria la fundatia economiei patriei...
Foarte tari botinele ! Ce pret au avut ? Le-ai luat de mult ?
RăspundețiȘtergereMia, le-am luat saptamana trecuta de la Denis, din Unirii, 100 ron pret redus. Cred ca inca mai poti prinde soldurile.
RăspundețiȘtergere